Participanți

Participanții români

Cristina

Eu am 28 ani, sunt președinta Asociației Tineri pentru Comunitate Bistrița și îmi place să călătoresc și să descopăr locuri noi. În ceea ce privește proiectul Prietenie româno-poloneză, rolul meu a fost atât de coordonator al proiectul cât și lider de grup. Să descopăr Zielona Gora, fost cu adevărat minunat- am descoperit că există atât de multe asemănări între cele două orașe înfrățite, Bistrița  și Zielona Gora, în ceea ce privește arhitectura, stilul de viață și chiar oamenii. Mai mult decât atât, participanții polonezi, și ceilalți elevi ai școlii au fost foarte drăguți, foarte cooperanți și de ajutor, iar acest lucru a făcut șederea noastră mult mai plăcută. Am încrederea că am reușit să punem bazele unui prietenii reale și a unui parteneriat care va continua cu proiecte cel puțin la fel de interesante.

Chris

Numele meu este Cristi, am 18 ani și sunt student la Colegiul Național “Liviu Rebreanu” Bistrița. M-am născut în Bistrița și am locuit aici în tot acest timp. Studiez pentru a deveni programator. În ceea ce privește hobbie-urile mele, s-ar putea spune că am o combinație ciudată de hobbie-uri. De exemplu, cânt la chitară, la pian și am avut ocazia să cânt alături de unii dintre cei mai cunoscuți cântăreți din România. De asemenea, sunt implicat în politică, la momentul actual, mă aflu în funcția de vice-președinte al Consiliului Județean de Tineret susținând cetățenia active. Cine a spus ca un politician nu poate fi actor ? Am avut ocazia să joc în câteva filme și videoclipuri. Pe lângă toate acestea, sunt un web-designer. Creez site-uri web, de fapt ești pe unul creat de mine. Nu prea des găsești această combinație de hobbie-uri, nu-i așa ? Proiectul  Prietenie Româno-Poloneză a fost o experiență valoroasă pentru mine. Am avut ocazia să descopăr cultura, modul de viață și locuri din Polonia și am ajuns la concluzia că aceasta seamănă cu România. Participanții polonezi au fost foarte prietenoși, asfel legând prietenii valoroase. Acum înțeleg de ce Bistrița și Zielona Gora sun înfrățite. 🙂

 

Mino

Salut! Numele meu este Minodora, dar mi se spune Mino. Eu am 18 ani și îmi place să desenez, să citesc, să descopăr locuri și culturi noi și să interacționez cu oameni diferiți. Sunt voluntar și coordonator de proiecte la Asociația Tineri pentru Comunitate Bistrița. Participarea în acest proiect a fost o experiență grozavă pentru mine și cred că și pentru ceilalți. Am învățat atât de multe lucruri interesante despre orașele înfrățite. În ceea ce privește Zielona Gora, am fost

 ­

 uimită să descopăr că se aseamănă foarte mult cu Bistrița din mai multe puncte de vedere: arhitectură, oamenii prietenoși, atmosfera…m-am simțit ca acasă. De asemenea, am învățat multe lucruri despre cultura și stilul lor de viață. În concluzie, consider că acest proiect a fost o idee grozavă, o oportunitate excelentă de a descoperi lucruri și culturi noi, tradiții, de a interacționa cu ceilalți și de a realiza că Bistrița și Zielona Gora sunt atât de asemănătoare.

Roxana

Numele meu este Roxana Habalau si am 18 ani. Locuiesc in Bistrița cu fratele meu. Eu sunt din Șieu, localitatea unde trăiesc părinții mei și de unde am plecat cu câțiva ani în urmă pentru a studia la liceu. Studiez științe sociale la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Iubesc să fac voluntariat, iar pe lângă activitățile în cadrul asociației, ador să citesc. Schimbul de tineri româno-polonez, m-a ajutat să înțeleg cultura poloneză. Chiar îmi place această țară, iar în acest proiect am avut șansa să descopăr și gastronomia națională, orașul Zielona Gora, unde mi-am făcut prieteni noi.

Daniela

Buna! Sunt Daniela, am 17 ani, sunt din Bistrița, România și sunt voluntară la Asociația Impact de aproximativ 3 ani. Pot să spun despre mine că sunt o persoană prietenoasă și de încredere, mi se pare fascinant să călătoresc și ador să cunosc oameni noi și să mă distrez. Faptul că am vizitat Zielona Gora, m-a făcut să realizez câte asemănări sunt între acest oraș și Bistrița.

Dora

Buna! Numele meu este Dora Negruți, am 17 ani și sunt elevă la Colegiul Național George Coșbuc. În viitor aș dori să devin învățătoare, de aceea studiez la profilul pedagogic. Cea mai bună parte a proiectului Prietenie româno-poloneză a fost că am întâlnit oameni minunați. A fost o provocare să municm împreună ca o echipă timp de o săptămână, iar în același timp a fost grozav să realizez ce repede poți lega noi prietenii.